sunt oarbă ca un liliac

sunt oarbă şi nebună ca un liliac.

mă agăţ cu ghearele de cer.

casele plâng întoarse spre pământ.

aerul e întunecat şi isteric.

am puls.

cineva mă întreabă de tata. numele lui părăsit e scris pe o poză veche. el în halat alb zâmbind.

simt cum îmi cresc unghiile şi părul. celor morţi le mai cresc unghiile şi părul un timp.

tata era foarte cărunt. alb.

timpul se termină prea repede. înainte să înceapă.

nu-mi mai e teamă că sunt nebună. lumea toată e nebună

am învăţat pe de rost câteva formule de politeţe. mi-am asigurat o umbră de normalitate. am ascuns că scriu poezii. am ascuns cât am putut.

am puls. nimeni nu mă trezeşte cu forţa. somnul meu pare normal. ritmul meu normal. 

îmi ţin cât pot respiraţia ca să nu expir toată lumina din mine.

sunt oarbă ca un liliac. mă izbesc de singurătate. habar nu aveam că-i acolo.

înlocuiesc o rană cu alta. toate simţurile îmi sunt treze. e doar o comă a miezului. exclusiv. creierul meu stă să plesnească.
 
nu-mi mai e teamă că înnebunesc. am puls.