vineri, 6 mai 2016

ard


nu te întreb nimic. ard.
îmi amintesc lucruri pe care aș fi vrut să le uit. 
lumea asta e făcută din cicatrici. suntem oile însemnate cu sânge
suntem o turmă tristă care paște iarba amară
am ajuns să nu te mai întreb nimic. am ajuns să-mi amintesc totul.

duminicile nu ne mai ajung pentru pace
liniștea sfâșie carnea lumii
pe când eu ard în toate febrele. așa cum mi-ai spus 
am focul în sânge
nu pot să domolesc nimic. 
 
în unele nopți trupul meu fuge în al tău
ca să plouă.

marți, 3 mai 2016

pe tine te-am visat stejar


la început am plâns. nu știam cum se numește această singurătate nouă pe care mi-ai dat-o s-o duc undeva oriunde acasă. dar eu nu am casă nu am nimic.

sunt la limită sunt la orizont ca o linie moartă între ceruri și între pământuri.

nu știu ce să fac cu ochiul tău verde

am început să compun un aer cât de cât respirabil din toate aceste ierboase tăceri

mulți oameni singuri m-au rugat să adorm lângă ei. le-am visat dealuri și ploi. le-am visat câinele galben. le-am visat orice au vrut ei.

pe tine te-am visat stejar. am încremenit apoi în orbirea ta definitivă.