ignore myself

dai ignore şi te alienezi liniştit. dintr-odată ai tot timpul din lume sau l-ai pierdut pe tot, nu mai contează de vreme ce lumea stă suspendată de sfoara şi săpunul pe care ţi le-ai pregătit în caz de urgenţă. au trecut şi urgenţa şi cazul, te-ai ales doar cu un blog plin de versuri penibile din care mai poţi să citezi uneori mimând normalitatea. dar esenţa realităţii s-a concentrat în tubul acesta letal de pastile care te vor scoate într-o zi din situaţie. dacă ştii când vine acea zi eşti un norocos. până atunci îţi lingi laşitatea pe bot înghiţindu-i putoarea. lehamitea ţi se întoarce uneori împotrivă devenind în mod paradoxal motivantă. vrei să vezi dacă mai poţi. cât mai poţi. şi nu e vorba de vreun tip de masochism, ci de o pură curiozitate. mai dai o dată ignore all şi zâmbeşti . ţi-a mai rămas totuși un ultim buton despre care nu ştii încă nimic.