marți, 7 ianuarie 2014

goana

nu-i nimic. atât ai putut. într-un fel ai reuşit. lumea  a rămas suspendată prea sus ca un zmeu şi nu poţi s-o atingi. nu-i nimic. nimeni nu-ţi cere să plângi. nimeni nu poate să-ţi ceară plânsul care te-ar putea ucide.

e o goană în noi. ceva ce ne lasă în urmă.

te-ai aplecat puţin când te-am atins. ceva te vâna chiar atunci. erai hăituit şi eu nu ştiam. îmi încălzeam inima în palmele tale. mă încălzea răsuflarea ta de căprioară ce-şi simte glonţul venind. n-ai spus nimic. nimeni nu putea să bănuiască. nici eu n-am ştiut cât de mult te pândeam.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu