marți, 11 mai 2021

am adăugat o mirare nouă

ziua aceasta nu m-a așteptat deloc. de dimineața unii tăiau iarba. alții înălțau steaguri
un fel de festivism ciudat cuprinsese locul acesta în care eu nu făceam decât să te aștept

clipele se deșiraseră ca un șirag de perle ca niște bile de oțel lucioase rostogolind imagini minuscule cu un cer albastru peste un utilaj galben imens ce respira asfaltul fierbinte

toate lucrurile încep cu un mic scrâșnet. o grimasă invizibilă străbate atmosfera chiar cu o lipă înainte de zâmbet. 

dacă te-aș atinge acum lucrurile ar lua-o razna de tot. amprentele tale mă conțin într-un mod muzical eliberând armonii după armonii în această simfonie a trupurilor noastre
care se înstrăinezaă doar foarte puțin și doar pentru a sărbători această zi plină de steaguri și de catarge



luni, 3 mai 2021

secunda unu

 mă reîntorc în trup dar trupul meu s-a mutat în singurătățile noastre. vezi tu

toate aceste chipuri toate aceste sunete au mușcat din carnea fragedă

au lăsat dărâmături și umbre mai înalte decât visul tău în care intrai într-o clădire cunoscută dar părăsită

albastrul s-a mutat din cer. a devenit numitorul nostru comun

și pe neașteptate ne-a inventat un curcubeu din care ieșim cu greu azi

când timpul face o sincopă sau ceva 

astfel încât noi să noi rămânem uimiți cu uimirea noastră comună

prima secundă  durează oricât