sâmbătă, 7 octombrie 2017

toamnă, lucruri

toamna asta m-a apucat de păr și m-a târât în moarte. apoi mi-a pus lumina ei portocalie în ochi
de aceea sunt atât de fericită acum. oranjul te face fericit fără să știi.

lucrurile par mai frumoase așa, obosite și vechi. le simt textura și rănile scrijelite în alte vremuri, în alte anotimpuri.

am început să pun virgule. mă poticnesc . mai nou trebuie să respir între cuvinte. trebuie să știu cum să respir.

vineri, 24 februarie 2017

24 februarie

nu atât ceața cât crucile de ciment
resemnarea din trupul bătrânilor așezați pe băncile gri din piatră
încercarea mea nereușită de a plânge sub cerul mut încremenit în neploaie
câteva cuvinte la care nu m-am mai gândit de mult  incantate cu  un fel de trudă răgușită. Amin.
alte cuvinte care trosnesc sub lopețile groparilor

nu atât ceața cât moartea domoală din noi aşteptătorii
înșirați de-a lungul aleilor dintre morminte.
o coadă lungă de paltoane gri si banderole negre.
o înșiruire de vieți. o înșiruire de morți.
între noi toți
doar clopotele spărgând ceața blândă a zilei

duminică, 19 februarie 2017

pescăruș

prima dată am vrut să urlu.
am vrut să-ți arunc sufletul meu în față
ca pe un scuipat.
am vrut să mă rostogolesc la picioarele tale
ca o mărgea pe care ai scăpat-o pe jos.
am vrut să destram umbra și să mă leg cu ea
peste gură.
am vrut să te las în urmă să nu mai fiu
pur și simplu
să nu mai fiu.
am vrut să răstorn clepsidra
să gâtuiesc timpul
să spun
gata
lucrurile astea au un puls
despre care tu habar n-ai.
gata
sângele meu fierbe și arde
sângele meu se lipește de cer
și plânge împotriva tăcerii


dar nu am făcut decât să zâmbesc.
m-am gândit să ne lăsăm în trupurile noastre
care se cunosc mult mai bine
să ne desfășurăm în gesturile ritualice de împreunare
să ne înghițim liniștea
încet
în mine sămânța ta rodește
cumva
te voi duce mai departe în zi
în noapte în luni în miercuri în toamnă.

la început am crezut că strigătul ar putea să ascută lumea.
apoi mi-am dat seama că tu
bărbatul meu
ești lama care taie din mine exact pe unde se cere
tăiat.
tu mă scoți dintre forme
și mă păstrezi ca pe un talisman roditor.
tu ești singurul care vede viața mea
din moartea mea.
ești singurul care nu se teme
și nu urlă între distanțe.

la început am vrut să țip. apoi am înțeles
că nu sunt decât un pescăruș obosit
și tu ești singura corabie în largul lumii