niciodată nimic

nu se mai poate nimic. toate stările sunt imposibile. îmi ard hainele în curte şi aştept să mă înghită izolatorul.

până atunci număr păsările care se opresc pe acoperişul de tablă. le găsesc câte un nume pe care să-l ducă până la tine. depărtarea nu contează când eşti închis aici.

doctorii trec pe lângă mine în grabă fluturând  aripi grele de molton. mă întreabă ce mai fac. nu mă  întreabă niciodată nimic despre tine.