aspru

ai mușcat din mine. am mușcat din tine.
între noi
oameni vechi
îmbrăcați în haine făcute la normă
am pătruns în tine
ai pătruns în mine
mă cheamă varvara
vorbele sunt aspre ca niște pleduri vechi din păr de cămilă


lumea e o grotă plină de zarvă
e o gaură din care ieșim ca niște tâmpiți crezând în reîncarnare
dar cărnurile noastre putrezesc din primul moment 

din momentul zero 

când încă nu știm să plângem

încerc să înțeleg efortul tâmp al unora de a ști
când nu e nimic de știut

mușcătura e până la cer


am o rochie neagră
cânepă in cânepă
mâini enorme îmi zdrobesc sânii
îmi lasă urme pe trup
mă cheamă varvara
aspru
înghite înghit
taci tac.

examen

nici moartea nu-i mare lucru. e tot un fel de examen. în general oamenii îl trec cu bine. nu prea există școli pentru așa ceva deși ai timp toată viața să înveți să mori.

am îmblânzit ziua asta și acum mă folosesc de ea ca de un câine tolănit la soare. se vede până departe în satul vecin. mă gândesc să mă întorc în pământ.

nu prea are rost să salvez lumea. nu are rost să vorbesc. nici să tac. există un mesaj mult mai clar în frunză. din păcate așteptarea e obligatorie. așteptarea e bună. între timp poți fi orice vrei.