urme

nu cuvintele sunt cheia. nici toate aceste lucruri care se pot spune.

*

am adulmecat cadavrul dimineții. rece. extrem de rece


*

există un punct din care nu te mai poți întoarce. există o întoarcere fără punct

*

am ajutat la căratul florilor pe mormânt. o muncă obositoare de ajutor de gropar. florile miroseau altfel ca și cum ar fi știut.

*

mi s-a părut că las mereu ceva în urmă. ziua în amiaza mare, mergând pe stradă mă întorceam brusc, aveam impresia că am uitat ceva, că mi-a scăpat ceva important. copacii de pe margine se foiau în spatele meu, își făceau semne, înfloreau imediat după ce treceam.

*

despre dragoste nu mai aveam nimic de spus. se făcea toamnă și știam deja tot ce trebuia să știm. cântam foarte încet. octobre. și alte cântece vechi.

facă-se voia ta

uite că mă ascultă şi pe mine cineva. prea mi-am tot dorit să mor
e toamnă ca în fiecare zi Dumnezeu mă ascultă
facă-se voi ta zice
tocmai acum când spuneam că mi-e bine aşa
cu tine adormit în umărul stâng
acolo unde se termină crucea
şi începe o altă dorinţă

am îndesat o zi după alta în spaţiul dintre noi
şi i-am spus aşteptare în loc de orice
nu te-am mai întrebat de mult
tu cine mai eşti
cu aripile astea pari un înger
dar îngerii nu mai au loc în poeme
nici în sufletul nostru. ei îmblânzesc carnea mea de femeie 

şi-mi promit liniştea

vezi tu când iubeşti şi când mori nu îţi ies prea bine poemele. cuvintele sunt ca nişte pietre 

în tine explodează clipele şi nu poţi să spui nimănui că iubeşti sau că mori
faci semne disperate dai din mâini trecătorii te cred nebun te ignoră îşi fac trei cruci rapide în sân

dar în sfârşit Dumnezeu te ascultă