eu

camera îşi strângea pereţii. toate lucrurile se adunau spre sinele lor. doar eu îmi împrăştiam dragostea o dădeam oricui o voia. o dădeam câinilor lupilor lighioanelor flămânde. doar eu uitam să mănânc să dorm să mă strâng în spaţiul meu. eu.

venea iarna îmi era frig. veneau singurătăţile cu umbre cumplite. îmi luau câteva amintiri le montau în scenă. iarăşi iarăşi iarăşi. până când nu mai ştiam cine sunt.

din când în când se terminau toţi oamenii. singurătăţile râdeau cu poftă. aproape că mă molipsisem. râdeam şi eu. râdeam tare oricum nu mai era nimeni. râdeam imens. râdeam cu totul. până-mi recunoşteam vocea. până mă recunoşteam.