vineri, 10 ianuarie 2014

m

am ajuns. lumea se divide întruna.

călătoresc cu ochii închiși. M e orb. alunec în orbirea lui

respir aspru.

e capătul lumii și oamenii nu au umbre

l-am prins pe M plângând. m-am prefăcut că nu exist. când oamenii plâng nu poți să faci nimic
decât să nu mai exiști.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu