felul în care o iei puțin înainte ca să te urmez
gândul că știi unde mergem și că mie nu-mi pasă
câinele vagabond care m-a privit în ochi
ca un câine pe un alt câine
un fel de mirare că poate să-ți fie frig
tocmai ție care arzi din toate febrele lumii
explozii mici tactile sub atingerea ta
mușcătura până la sânge
sângele însuși
puțina liniște dintre respirații
timpul tău expirat singurul ce mi-a rămas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu