eu sunt lătrarul spart al acestui coiot obosit
mirosul lui putred carnea lui tare
sunt ultima respiraţie dinspre moarte
un junghi la limita dintre umbră şi animal
urletul lătratul urina lui urât mirositoare
sunt chiar uitarea de sine în sine
putreziciunea unui destin înclinat spre întuneric
sunt răguşeala acestui cântec pe care-l violează umbra lui
sunt strigătul borderline care alungă stihiile ielele şi gnomii
un monstru ce se înfruptă din durere ca să poată orbi mai curând
sunt placenta putredă a tristeţii împingând naşterea spre un verdict cumplit deja înfăptuit
sunt sângele de pe lama jugularei lui strălucind jucăuş ca un izvor amar în lumina violentă a sorţii
sunt lătratul spart al acestui coiot obosit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu