luni, 31 martie 2014

stol


în schimb eu am murit într-un stol. eram unul dintre pescăruşii pierduţi în largul unei mări imaginate de tine. mă izbeam de pereţii verzui. noi toţi ne izbeam de iluzie ca de un zid.

dimineaţa m-au găsit înecată. s-au mirat puţin. zâmbeam. eram fără seamăn. era înfricoşător de multă fericire pe chipul meu de pasăre. s-a zvonit că ar fi prea mult zbor în toată această tragică poveste. unii îşi făceau cruci cu limba în cerul gurii. alţii se temeau să nu le cadă părul. scuipau în sân.

cred că am ştiut întotdeauna că nu voi muri singură. de când ai plecat cu întreaga lume. ştiam că se vor aduna zilele şi că voi muri într-un stol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu