eşti
încă aici în burta mea cu fluturi. te simt tresărind te visez violet.
infirmiera m-a legat de pat. ca să nu zbor. crede aş lua-o cu mine şi pe
femeia care tace.
mi-au vopsit fereastra cu verdele crud. acolo trebuia să văd o câmpie. acum văd doar o pată care mă soarbe înşelându-mi retina.
e mult de când te-ai închis cu tot cerul în somnul meu. încă mai țin
minte visul în care muşcam din umărul tău şi te revărsai cu totul în
mine. dar să ştii că doctorii scot cu forţa infinitul din oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu