transplant

până şi inima ni se poate înlocui de-acum. 
e doar o chestiune de acceptare.
înghit în sec un gând de-al tău de melasă 
care mi se lipeşte de cer
înecăcioasă. 

tu mă priveşti încurcat 
dintre iţele unor definiţii cam discutabile
dar eu îţi fac semn că plouă 
şi nu mai am cui să spun.
am în inimă o lună plină 
gravidă cu un strigăt nebun.

la radio s-au anunţat primăveri
apoi veri probabile.
am grijă să nu-mi împotrivesc timpul de tot
așa că vara fac plajă
toamna pun murături şi compot.

când faci liniște
în cer se coc fructele unui păcat neîmplinit.
am grijă să nu te trezesc tocmai acum
când ai putea fi rănit 
de exploziile hormonale 
şi de foşnetele discrete de coapse
de sub fuste plisate, scurte şi foartre cochete.

am grijă să nu plec
să nu vin
să nu tresar
să nu fiu mai mult
să nu fiu mai puţin

am auzit că de-acum ni se poate înlocui până şi inima 
cu altceva.
cică ar fi doar o problemă tehnică 
de respingere.
dar niciodată nu ţi se spune 
unde va fi între timp inima ta.