împreunări defensive

printre noi mişună un timp care nu e al nostru. nu o clipă sau două, ci o entitate gregară şi târâtoare ne învăluie cu forfota ei pânditoare.

ne priveam printre gene de teamă să nu ne observe lighioana de clipe, şarpele de zale şi scrum să nu ne muşte de inimă, să nu ne blesteme cumva cu riduri şi boli lungi şi grele.

adormim nemişcaţi înlănţuiţi în statuare şi atemporale duminici ale trupurilor ce ni se recunosc în taină, învățând vibraţiile interioare ale celuilalt în împreunări subtile ale citoplasmelor. încet, încet ne recompunem într-un singur zigot fericit, care dansează pe ritmul încă păgân al facerii lumii.