eu, bine

eu, bine. ca în fiecare dimineaţă deschid întunericul cu deschizătorul de tablă 

îmi vărs amarul din cafea pe marginea ultimului vis 

fac câteva exerciţii de dicţie 

spun "„da"” cât mai clar cu putinţă 

apoi pornesc scara rulantă care-mi macină carnea cu eficienţă şi tact 

înălţându-mă pe noi culmi. pe noi culmi.
rămân o clipă singură
în rest mă întind cu toţi indicii de elasticitate la maxim peste ziua în curs 

şi extrag din ceilalţi cu cleştele fiecare moment care mai de care mai cariat.
în pauza de masă îmi ţes pânza. aştept. unul pe faţă unul pe dos. 

sau toate pe dos. aştept.
după amiaza fac roata ţiganului ca să râdă copiii din bloc. roata mă înghite cu totul. cu mare greutate mai ies. 

mi-e frică să mai vină ora patru. în fiecare după amiază mi-e greu să ies, dar mă scot .
apoi rămân o clipă singură
noaptea o iau de la început. 

întotdeauna mă trezesc noaptea să încremenesc lumea cu ochiul meu orb rămas deschis. 

pot să-ţi spun că în general e o pace şi-o linişte de necrezut.…
apoi rămân o clipă singură
doar o singură clipă e de nedescris.