vineri, 21 martie 2014

eu, bine


eu, bine. ca în fiecare dimineaţă deschid întunericul cu deschizătorul de tablă 
îmi vărs amarul din cafea pe marginea ultimului vis 
fac câteva exerciţii de dicţie 
spun "„da"” cât mai clar cu putinţă 
apoi pornesc scara rulantă care-mi macină carnea cu eficienţă şi tact 
înălţându-mă pe noi culmi. pe noi culmi.
rămân o clipă singură

în rest mă întind cu toţi indicii de elasticitate la maxim peste ziua în curs 
şi extrag din ceilalţi cu cleştele fiecare moment care mai de care mai cariat.
în pauza de masă îmi ţes pânza. aştept. unul pe faţă unul pe dos. 
sau toate pe dos. aştept.
după amiaza fac roata ţiganului ca să râdă copiii din bloc. roata mă înghite cu totul. cu mare greutate mai ies. 
mi-e frică să mai vină ora patru. în fiecare după amiază mi-e greu să ies, dar mă scot .
apoi rămân o clipă singură

noaptea o iau de la început. 
întotdeauna mă trezesc noaptea să încremenesc lumea cu ochiul meu orb rămas deschis. 
pot să-ţi spun că în general e o pace şi-o linişte de necrezut.…
apoi rămân o clipă singură

doar o singură clipă e de nedescris.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu