duminică, 6 aprilie 2014

nod

am noroc. am ajuns la tăcere. aici se opresc trenurile din toate celelalte poeme.


iubitul meu e o pasăre oarbă ca un liliac. el simte vibraţia întunericului care-l pândeşte.


o sete imensă îmi huruie în suflet. parcă aş locui în maşina de tocat îngeri.


sunt în mijlocul unui nod.



în biserică miroase întotdeauna doar a Dumnezeu. în secret miros o narcisă albă. tot a Dumnezeu miroase.


am uterul greu de atâta aşteptare. poate voi ajunge la termen într-o toamnă. să nu uit să las un sicriu în poartă. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu