încăpeam cu toţii în burta acestei dureri. 
când ne era teamă cântam 
uitam mereu cuvintele 
întunericul sfâşia tot a doua clipă. cea fără soţ 
toate acestea ni se păreau străine 
eram stingheri 
nu știam ce să facem cu mâinile cu goliciunile noastre străvezii
cu unele răni. 
până la urmă eram întrebaţi 
semnam pentru orice eventualitate indescifrabil 
nu ştia nimeni 
când ne era teamă desigur cântam. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu