ora de vară

la întoarcere îmi simt picioarele mergând singure ca nişte vaci care ştiu drumul spre casă. totuşi număr în gând. ca la dans. nu mă încurc niciodată când număr. o iau foarte des de la început pentru că ştiu că infinitul e bolnav acolo cu tine.



cineva a tăiat salcia din faţa ferestrei. a retezat-o cu drujba. au rămas cioturi în aer. acum se vede bine firma luminoasă a non-stopului din colţ. se vede până şi vânzătoarea blondă şi grasă de la tejghea.



respir încet ca să nu te trezesc. privirea mea alunecă prin somnul tău graţios. ţi-a trecut încordarea. mă laşi să cred că suntem nemuritori.



trecem la ora de vară. nu mă pot obişnui cu timpul acesta numai al tău. rămân într-o toamnă oarecare. nu mă pot obişnui.