dansul acesta e aproape ca respirația
 m-am sincronizat cu tine
 între noi trenuri
 plecări sosiri
 lumea nu mai știe să aștepte
 nu așa cum noi
 suspendați în prezentul nostru continuu
 ne așteptăm unul pe celălalt
 dansând noaptea
 când toți ceilalți pacienți dorm într-o normalitate indusă
 portarul ascultă meciul la tranzistor
 dacă mă opresc
 aerul ar deveni de nesuportat
 un țipăt imens ar trezi tot spitalul
 M ar crește din mine ca din pământ
 să știi tu că numai dansul acesta ne poate ține în viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu