azi toate florile au urlat. pădurile treceau prin mine ca și cum graba lor m-ar fi înghițit pe nerăsuflate. am încercat și eu să strig dar din gura mea ieșeau numai umbre
umbre lunguiețe ascuțite rănind totul în jur
nu știu ce au avut azi toate florile cu mine.
poate s-au prins că nu sunt de-a lor. poate că pământul ăsta ce-mi tot fuge de sub picioare m-a trădat
oricum ziua asta a avut de dimineață ceva strident
un miros care te îndemna la înmugurire ceva exploziv și ostil
total nepotrivit pentru o duminică
am încercat să țin pasul cu ziua
am încercat să nu deranjez tumultul de inflorescențe sălbatice
m-am adăpostit în tine
greșit. pământul mă răscolea cu o veste cumplită.
nu înțeleg. nu înțeleg. cum adică.
e totuși primăvară. cum adică
nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu