vineri, 13 decembrie 2013

dragă poete



ca şi tine, dragă poete, trag şi eu după mine un cadavru.
am în mine doza potrivită de xanax.
obsesiile mele sunt ca nişte şobolani care-mi rod creierul. într-o zi voi vărsa din mine colonii întregi de rozătoare şi tu, dragă poete, vei scrie despre moarte sau despre viaţă cu o mare lehamite.

ne e totuna.

mâine va fi tot o zi din cauciuc. o vom întinde la maxim , apoi îi vom da drumul. ea ne va plesni peste conştiinţe. după un ţipăt scurt vom uita şi-o vom lua de la capăt.

din poemele tale vei face pâini pentru copiii tăi rozalii.

nu-ţi ajung nopţile. nu-ţi ajung neuronii şi hematiile. cadavrul tău se întinde în tine şi miroase tot mai rânced a realitate.
până la urmă obsesiile tale vor deveni simple ţipete.
nimeni nu mai stă să ne asculte, dragă poete. plăteşte-ţi ratele şi facturile. înghite viaţa cu xanax.

moartea e deja în noi. nici măcar nu mai avem ce aştepta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu