luni, 24 iunie 2013

1 și 1

împrumutasem din timp un ceas şi o privire mai lungă de la un vultur pleşuv
mă adăpostisem în ultima ta clipă disponibilă
celelalte clipe urlau din întunericul unor eclipse neanunţate
cineva trăsese cortina peste nopţile albe


icar se sprijinea de aerul ceros al zborului său îndrăzneţ
într-un colţ mai periculos eu jucam zaruri cu minotaurul
aruncam 1 şi 1
apoi visam un război în care născându-ne morţi
Dumnezeu ne arunca liberi
alegeam
apoi ne ierta cu aceeaşi iertare pe toţi

peste îmbrăţişările noastre uitările cădeau ca un grilaj de tăcere
când zidurile ni se lipeau de pielea ceţoasă
nu ne mai miram
întrebările se desprindeau ca o coajă prea arsă
sub care tresărea carnea unor tineri uitaţi încă în noi
aruncam zarurile dar nu se mai întorceau


aşteptam
o ploaie gri ne haşura aşteptările
plângeam
era un semn de iubire să ne lăsăm să plângem

din când în când venea un peşte opac
îmi tot spunea ceva dar nu inţelegeam
probabil cânta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu