raport din tranșee

dimineaţa mi-o urc în soldaţi
înaintăm prin tranşeele săpate noaptea de vechiul meu coşmar.
îmi pun bocancii peste halatul alb de spital
calc peste paharele de unică folosinţă din care se scurge urina colectată în zori

verdictul se dă la amiază. îmi iau sângele din eprubeta nr1. pare albastru. pare al tău.

privirea lui M nu mai seamănă cu baioneta mea lustruită. el mă priveşte camuflat în piatră. mă priveşte cu tot cerul deodată

îmi soarbe gândurile

îşi face din ele un tobogan 

şi se dă până jos unde îl aşteaptă uitarea. sau doar o nouă zi

o nouă viaţă. o înşiruire de clipe din care trecutul lipseşte.

îmi şterg sângele lui de pe retină
sunt încă în viaţă
laboratorul frânează ca o maşinărie infernală.

pentru o clipă e linişte 

are loc spaima. are loc tăcerea şi moartea.
nu trage nimeni. nu plânge nimeni.

târziu, în salon cineva împuşcă un cal.