te subţiezi ca un câine care trece prin gard
poate azi nu te va simţi lighioana ce-ţi doarme în creier
şi se hrăneşte cu mirările tale cărnoase
vocea ta se dezbracă de tine. ea cântă în corul bisericii
se înalţă în armonii surprinzătoare
dar pe tine te lasă
ascuns între gânduri ca între mărăcini
pândeşti clipa de linişte. atunci lucrurile devin mai mari
şi tu creşti din muţenia lor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu