ceva ce nu este al meu

În dimineaţa în care iubitul meu m-a anunţat pur şi simplu că nu mai e al meu, nu am putut să înţeleg pe deplin ce însemna de fapt acest lucru. Îi simţeam vocea rugoasă şi indurată între degete, ca atunci când, stagiară fiind, palpasem abdomenul unui tânăr pacient şi descoperisem o tumoră ce-i infiltra toate organele; mă plimbam cu mâna dreaptă, care dezvoltase un fel de „vedere” specială, pe abdomenul lui suplu, înfigându-mi uşor câteva degete în zonele în care trebuia să găsesc diferite organe.
-Vă doare? întrebam privind probabil foarte albastru, aşa cum fac întotdeauna când mă concentrez.
-Acolo  mă doare, domnişoara doctor, aţi găsit ceva ce nu-i al meu? întrebă tânărul râzând scurt.

Brusc mi-am amintit că înainte cu o zi l-am condus la salon; era exuberant şi-mi făcea tot felul de complimente. Nu ştiu de ce acum, palpându-i abdomenul mi-am amintit cum spusese că sunt ca un mărţişor cu halatul ăsta alb şi stetoscopul roşu atârnând la gât.
-Cred că aveţi un mărţişor aici, i-am răspuns. El a râs din nou scurt, chircindu-se apoi de durere.

Nu-i reţinusem chipul. L-am văzut cu adevărat a doua zi, în sala de operaţie când îl ventilam manual, în timp ce chirurgii încercau să scoată „tot”. Greşisem. Nu era un mărţişor. Nici eu nu eram. Pacientul semăna izbitor de mult cu iubitul meu.


De aceea, în dimineaţa aceea în care m-a anunţat că nu mai este al meu, am rămas descumpănită încercând să înţeleg ce era atunci ceea ce purtasem de o viaţă în mine. O imensă tumoră care mă invadase, pe care o crescusem cu drag şi o hrănisem cu iubirea mea. Era doar un cancer. Am încercat să-l prind şi să-l smulg din mine cu toată forţa, dar înlocuise absolut toate organele, îmi curgea în sânge, era în toate celulele.
Poate că eu eram cu adevărat un mărţişor prins cu un ac de siguranţă de această gigantică tumoră, de acest cancer care era el, iubitul meu.

-Câţi ani are? întrebă chirurgul în timp ce-l opera; i se spuse. Of, e foarte tânăr. O să-i facem un anus contra naturii. Dar va trăi. Asta e.



Nu cred însă că s-a inventat vreo tehnică prin care mie mi s-ar putea face un suflet contra naturii. Asta e.