borderline

nici măcar nu mă cheamă ana
m-am născut în zidul ăsta uitat pe graniţa dintre noi
pe hotarul dintre toate lucrurile acestea amestecate

nu ţin minte ce a fost înainte de asta
poate că am avut o casă plină de copii
şi un soţ tăietor de lemne
păros cu vocea groasă
cu cizme înalte de cauciuc
poate că mă viola de trei ori pe zi
şi mă alinta ca pe o căţea ce eram
poate că aveam un şorţ negru moştenit de la străbunica mea
unguroaica grasă ce s-a iubit cu toţi bărbaţii de pe strada petőfi sándor
făceam zilnic supă de găină cu tăieţei şi găluşte şi miroseam a mâncare
poate că mi-au murit la naştere doi sau trei prunci, dar nu mai ţineam bine minte
apoi a fugit gyuri vecinul peste graniţă
şi nu i-am crezut pe cei care ne-au spus că e în america
nu, gyuri a rămas pe hotar şi aşteaptă să-i nască nevasta
dar nevasta lui şi-a înfipt andreaua în uter
şi acum fredonează întruna cântece de leagăn
în pădurea de la nucet. poate că eu o port în sufertaş când mă duc la ospiciu
ea zâmbeşte şi-mi vorbeşte în toate limbile pământului
aşa se vorbeşte aici la graniţă, amestecat. şi nu-mi spune pe nume
pentru că nici măcar nu mă cheamă ana