joi, 30 iulie 2015

nimic de spus

de fapt nu voiam să-ţi spun mare lucru.
stăteam pur și simplu complet goală în faţa ta.
ceasurile inventaseră un timp ciudat
graţios
clipele dansau în noi ca nişte balerine roşiatice


uneori nu înţelegeam un gest
alteori nu înţelegeam pauza de tăcere
inexplicabil
muzica exista în tot acest timp


de fapt amândoi uitaserăm toate cuvintele
în locul lor comunicam prin umbre
lumea se pitise cumva în spatele tău
eu o întrevedeam doar din când în când
mă făceai mereu curioasă
ne jucam. bineînţeles nimeni nu înţelegea nimic
ei ne pregătiseră locurile pe câmpia de cruci
dar noi ne jucam până la capăt
muşcam din teamă ca dintr-un măr
făceam copii din flori
făceam întuneric de câte ori aveam chef să ne umplem de forme ciudate.

de fiecare dată când ne iubeam tulpinile lumii creşteau
noi mai aveam foarte puţin până la cer
comunicam prin explozii mici de seminţe
apoi ne refugiam în greieri
și cântam. cântam neîncetat
în lanul fierbinte de floarea soarelui

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu