joi, 23 iulie 2015

acadele

eu dorm la margine. îmi iau somnul în serios.
nimeni nu iubeşte pe nimeni. 
am primit un tricou roz
îl păstrez în şifonier
uneori îl privesc ca pe o floare împăturită la dungă

nimeni nu iubeşte pe nimeni nu iubeşte nu.
îmi repet ca să adorm mai repede. 

îmi scriu singură reţete cu xanax în trei exemplare
cel roz rămîne la mine. îl privesc ca pe o acadea.

în maşină am AC. şoseaua e întotdeauna umedă noaptea. 

sunt ape care ţâşnesc de undeva în neştire. 
tramvaiele se cuminţesc seara ca nişte gigantice râme galbene.

îmi amintesc sărutul pe linia albă continuă. 

întotdeauna am ştiut că va exista un sărut înainte de moarte
am ştiut de marea libertate în loc de dragoste. 
am ştiut că nimeni nu iubeşte pe nimeni nu iubeşte nu.

am primit o bomboană neagră. nu o înghit. 

parcă ar fi o pisică încolăcită pe limbă. fac 10 paşi înapoi
pentru orice eventualitate
adorm.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu