transplant

până şi inima ni se poate înlocui de-acum.
e doar o chestiune de acceptare.
înghit în sec un gând de-al tău care mi se lipeşte de cer
înecăcios.
tu mă priveşti încurcat dintre iţele unor definiţii cam discutabile

dar eu îţi fac semn că plouă şi nu mai am cui să spun.
am în inimă o lună nouă gravidă cu un strigăt nebun.

la radio s-au anunţat primăveri
apoi veri probabile.
am grijă să nu-mi împotrivesc timpul chiar de tot.
vara fac plajă.
toamna pun murături şi compot.

în cer se coc fructele unui păcat neîmplinit.
am grijă să nu te trezesc tocmai acum
când ai putea fi rănit de exploziile hormonale
şi de foşnetele discrete de coapse
de sub fuste plisate, scurte şi foartre cochete.

am grijă să nu plec
să nu vin
să nu tresar
să nu fiu mai mult
să nu fiu mai puţin

am auzit că de-acum ni se poate înlocui până şi inima cu altceva.
cică ar fi doar o problemă tehnică de respingere
dar niciodată nu ţi se spune
unde va fi între timp inima ta.