într-o zi voi scrie un poem de dragoste

într-o zi pe neaşteptate
voi scrie un poem despre noi. lung.
în limba şerpilor. nu pot să-mi imaginez
decât un ritm târâtor
un fel de foşnet din care se înţelege
totul


voi scrie un poem de dragoste carnivor.
nu voi spune decât
ceea ce nu s-a spus în ani întregi
de dragoste zi şi noapte


şi ar mai fi ceva. felul tău de a zâmbi
ca dintr-o absenţă paradoxală complice
momentul în care lipseam împreună din noi
dispăream poate că
ne împreunam ca două muşte
ca două albine
ca doi munţi

nu ştiu cum am aflat de momentele astea.

voi scrie despre felul în care îţi laşi vocea să coboare în mine până în pelvis
o vibraţie despre care ai aflat din prima clipă
când m-ai sărutat. cred că am plâns
apoi am pătruns în poem ca într-un şarpe şi eram infinit conştientă. plângeam
pentru că îmi ştiam teama.
ştiam că voi trăi cu ea şi o voi modela între coapse ca orice femeie
în timpul cât tu erai singur
până când redeveneai acelaşi zeu al atingerii
al absolutelor celule tactile
al corpusculilor meissner şi al unora cu nume prea complicat.