au
 sosit în zori. nu ne-au spus nimic. ne-au pus doar să răspundem la două
 întrebări. amândouă începeau cu de ce. am ştiut din primul moment că la
 asta nu puteam să răspund.
de-aia
au notat ceva în dosar. ne-au privit şi din spate cum târam pijamalele 
lungi. halatele albastre ni se lipiseră de trupuri. păream nişte 
porumbei foarte bătrâni care înghiţiseră cerul.
apoi au tras o concluzie. eu nu am înţeles mai nimic. cred că nu mă 
interesa prea mult. afară ploua şi porumbeii ciuguleau în lehamite din norii grei prăbușiți pe  acoperiş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu