ciocolata cu rom

Îmi imaginasem de o mie de ori cum va fi. Într-o zi când m-a întrebat de ce îl plac i-am răspuns „pentru că ești înalt”. Adevărul era altul. Adevărul era în niște fotografii mai vechi. El pe plajă, evident după ce făcuse sex. Nu. Făcuse dragoste. El pe plajă,   cu rucsacul sub cap, cu ochii închiși zâmbind. O pace de nedescris. O pace care s-a întins în mine și a rămas acolo. Apoi altă fotografie tot atunci, tot acolo. Privirea lui era cauza. De aceea eram  în avion. De aceea îl doream cum  nu dorisem niciodată pe nimeni.  În ochi i se oglindea o fată goală, foarte frumoasă, buzele lui erau amărui, și privea ca și când lumea întreagă plecase departe lăsându-l pe insula cea mai frumoasă din lume. Ca și când ar fi știut că toată acea frumusețe este inutilă. Clipa aceea era inegalabilă totuși. Nimic nu era repetabil.

Ochii lui sunt verzi uneori.

Aterizat, bagaje. În bagaje aveam ciocolata cu rom, cea despre care vorbeam mereu când îi era dor de țară. Și eu sunt înaltă, mă gândeam. Pantofii cu toc îmi adaugă la înălțime. Sunt mai subțire așa. Aș vrea să fiu o salcie sau mai bine o iederă,  să mă încolăcesc pe trupul lui. Îmi iau curaj și ies. Mă așteaptă la ieșire. Îl caut din ochi. Spre mine se îndreaptă un tip în scaun rulant.  E el.

E el. Îi pot vedea doar mâinile. În sfârșit mâinile noastre se strâng destul de convențional. Respir. Adnana. M. Ok. Respir. Respir. Merg. El ruleaza ușor fără nici un efort lângă mine. Scaunul rulant scârție cauciucat pe podea.

În mașină tăcerea pare să izbească totul. Pentru orice eventualitate trag de fustă în jos. Mi se văd prea mult picioarele. Lungi. Prea lungi. El le privește cu coada ochiului. Eu îi văd doar mîinile nespus de frumoase și puternice manevrând volanul și o pedală specială. Conduce impecabil cu o dexteritate care-l face să pară foarte masculin. Privesc pe fereastră. Nu am ce să văd , suntem pe autostradă. M pune muzică. Știe ce-mi place dar eu nu mai știu. Nu observ nimic. În cap am un bruiaj un blocaj. Îl privesc. E cel mai frumos bărbat din lume.

”Cum a fost drumul?”

„Ah, ok. Nu prea lung. E frumos aici”

Râde. Am spus o tâmpenie. E autostradă.

”Stai să ajungem. Aici nu ai ce vedea”

Mă simt mai bine acum. Vocea lui mă calmează mereu. Începe să-mi povestească despre oraș. Populație, istorie. Nu rețin nimic. Mă gândesc la trupul lui. Creierul lui mi-e aproape. Poveștile și toate informațiile pe care mi le înșiruiește mă liniștesc. Acum sunt mai bine. Zâmbesc. La stop ne privim, ”ești frumoasă, măi” imi spune. Și brusc trupul meu devine  o coardă.

M s-a retras în dormitorul lui. Eu am rămas pe canapeaua din living. Prin ușa întredescisă zăresc roțile mari de la scaunul rulant. Spițele strălucesc în întuneric.  Mă gândesc la M. La scaunul  rulant. Pe M mi l-am imaginat înalt. E înalt. Dar privirea aceea de jos, pe sub

 sprâncene, e ca o lavă. Mă arde în pântece. Simt că va izbucni cu o forță nebănuită. Inexplicabil,  pe jumătate înfrânt, pe jumătate învingător, bărbatul acesta este magnetizant.

Respirația mea pare tot mai puternică. Aș vrea să nu respir. Tot trupul mă doare. Ochii lui sunt ca doi tăciuni care îmi ard înlăutrul. Încerc să număr în gând. M nu poate să meargă, nu simte nimic de la brâu în jos. Se pișă pe el.  Nu înțeleg nimic. Nu înțeleg nimic. Îl doresc cu tot trupul. Și nu e vorba numai de sex. Ceva mult mai puternic și polarizant se descarcă în mine. Dorința aceasta e nouă și dureroasă. Îl vreau cu sânii, cu pulpele, îl vreau cu buzele, cu fiecare cută a pântecului meu fierbinte. Mâinile lui puternice care ating barele de metal ale roților, mâinile lui care pun în mișcare totul...Îmi simt sexul umed. Respirația mea se aude prea tare.  Sunt o păcătoasă. E ca și când ai dori un călugăr, ca și când ai dori o statuie. Nu știu cum e. Dar nu mi-e permis sa-l vreau în mine. În mine? Nu știu cum să-l vreau. Cred că sexul lui inert poate să mă atingă cumva. Cred că trupul lui se poate trezi sub atingerea mea. Îmi imaginez buzele lui amărui. Apoi cobor spre gât sărutându-i barba aspră, umerii puternici, axilele. Vreau să-i sorb mirosul de bărbat. Mirosul lui și numai al lui să-l țin minte, să mi-l tatuez în memorie, în toată ființa. Apoi să alunec cu limba spre sfârcuri fac rotocoale încet încet. El să geamă ușor de plăcere.  Să-l mușc ușor, durerea să-i trezească toate simțurile, să-l contrarieze și să-l provoace. Vreau. Da vreau să-l provoc. Să trezesc animalul devoratorul din el. Să-i ating abdomenul cu limba să-i simt în papile gustul, să ajung acolo jos spre sex. Să-mi frec ușur sexul de genunchiul lui amorțit. Și tot mai tare și mai tare clitorisul meu să înfrunte  oasele lui. E ca o statuie. Nu simte, dar în el există dorința. Vreau să-l provoc să mă muște de sâni, de umeri, de coapse să vină cu răsuflarea aproape de sexul meu deschis ca o floare, să mă guste încet cu buzele și cu limba să mă muște ușor și să se opună pubisului meu cu bărbia, să-mi zdrobească clitorisul sub setea lui de bărbat care-și ia. Care mă ia.  Vreau să-și întroducă degetele puternice și să-mi simtă căldura...uf. termin. Cu ochii ațintiți pe spițele din dormitorul lui zvâcnesc  în liniște..termin și gâfâi ușor. Sper că nu m-a auzit.