poem de neînțeles

sfârşitul mi se pare o glumă. am juns la nesfârşire cu tine. acolo de unde nu ne putem întoarce.

imaginează-ţi umbra mea cu un singur ochi negru lucios. imaginează-ţi dorinţa. forţa de neîndurat ce tinde să ne contopească. eu adică tu. eu învinsă în braţele tale. 
 iedera din copilăria mea îmbrăţişând clădirea bibliotecii judeţene. ţiganca aceea cu ochi de cărbune. sărutul ţigăncii carnea ei tare împotrivindu-se. eu. eu. adică tu.

nimeni nu va înţelege nimic din acest poem. pentru că uneori scriu poeme vegetale. scriu mărăcini. scriu despre tine dintr-o absenţă şi tu ştii că absenţa e mult mai lungă decât moartea.

dacă aş uita aş muri. să nu crezi că nu-mi dau seama de asta. în realitate respir prin fiinţa ta ca printr-un tub. o singură clipă de uitare m-ar putea ucide. în realitate exist pentru că exişti.

poemul acesta de neînţeles este un poem de neuitare.