muzica în loc de orice

poate că nici nu ar fi nevoie să vorbim.
ar fi de ajuns coridorul de sunete dintre trupurile noastre lucioase.
poate că nu aș mai scrie mii și mii de poeme 
din care să nu înțeleagă nimeni nimic.
poate că toamna ar fi doar o aromă
sau un joc de-a portocaliul
de-a începutul și de-a sfârșitul.

dar muzica asta

muzica ar fi în loc de aer
în loc de apă 
în loc de  picioare  
în loc de orice.
așa am afla toate secretele
am afla cum
dacă nu ai fi existat nu aș fi fost nici eu
și tot felu de lucruri atât de evidente
încât nici nu ne-am mai mira.
am juca șotron 
ne-am atinge periculos
am provoca dezastre la nivelul celulelor tactile
apoi ne-am refugia în hematii
am dansa în arterele lumii până la epuizare
la un moment dat muzica m-ar înghiți cu totul
tu ai folosi scara de incendiu ai fugi spre lună
știind că te aștept acolo de prea mult timp și că nu pot să dorm.

în cântecul ăsta se spune că avem un loc numai al nostru. un loc argintiu undeva.