lumea apoasă se unduiește ușor printre falangele iernii
cineva ascultă un cântec de privighetoare la difuzorul din curtea spitalului
învăț fiecare notă acută
fiecare clipă de liniște
nu suntem aici. suntem oriunde în acest pastel ciudat
decolorați de vreme
urmând ritmul prea viu al uni cântec
sau o aromă fructată venită dintr-un anotimp imposibil
ca niște fluturi mari argintii și uituci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu