habar n-ai cât de aiurită sunt. când sunt fericită sunt de-a dreptul tâmpită.
nu-mi mai pasă de nimic. timpul se decalează spre tine
și în fiecare secundă devii mai înalt.
deja ai cerul pe umeri
ești un fel de general al iubirii
un fel de instanță a atingerii.
tu-mi dai voie sau nu să respir
și eu mă amuz când tu uiți să-mi permiți
mă sufoc dar râd în sinea mea
văd curcubeie aud oda bucuriei
sângele meu nu mai curge normal
ci mărșăluiește în mine
cadența ta pare vibrația firească a lumii
totul pare atât de mic
doar tu ești înalt
extrem de înalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu