gazela

îmi îndes privirea lui M în buzunarul plin cu pixuri portocalii. ochii lui cu aripi se zbat sub halatul meu imaculat. însoţitoarea e un copil care îmbătrâneşte cumplit de când o priveşti prima oară şi până când ajungi să o saluţi. se răsuceşte în M. cândva era iubita lui. se vede asta dacă o priveşti la infinit aşa cum ai privi o stea.

nu mai contează. zâmbetul lui se întinde ca o prelată peste trecut. mă zbat să ies din această amnezie ciudată. dar nimic din ceea ce a fost nu mai contează.

pe neaşteptate M s-a frânt în două. mâinile lui dansează neîntrerupt cu o graţie ciudată ca două balerine legate de trupul unui zeu din marmură. îi strâng pe un ziar gesturile căzute şi le înghit repede fără să las firmituri. M nu observă şi mă aşteaptă în continuare pe jumătate dansând.

ceva trece tropotind prin salon.