mărțișor

am scris tot mai puțin. până la urmă am scris numai o literă. poemele se rosteau singure. lumea a devenit un cal negru sălbatic.  l-am îmblânzit cu privirea apoi am trecut cu el  în galop prin toate aceste întâmplări. 

 

nu aș putea să-ți povestesc totul.  e ca în visele alea care ți se par lungi dar de fapt nu se întâmplă mare lucru. eu ți-aș spune doar că te-am iubit și tot te-am iubit și asta a fost tot. diferența e că nu mă mai pot trezi. încă simt căldura trupului tău aspru străbătându-mă. încă simt că aș putea să te cuprind. aș putea să strig teribil. să te strig de unde ești acum. să te rețin în mine până tot sângele tău s-ar obișnui cu al meu. ne-am împleti ca două fire de mărțișor prinse cu un ac de siguranță cam ruginit de un trifoi cu patru foi. 

 

uneori avem noroc și strălucim puțin. alteori nu.