dacă ești
lumea începe să te aștepte.
așa suntem făcuți. să ne așteptăm unii pe alții
adică eu pe tine.
între timp
se compun cântece adevărate simfonii
avem noroc cu muzica
altfel surzenia noastră ar fi totală
ca și orbirea noastră
am rămâne prea mult stingheri
în sălile de așteptare ale dragostei
ticsite până la refuz cu străini
te deslușesc ca o țigancă
ce îți citește în palmă
și-ți scuipă linia vieții
nimic clar. nimic definitiv
de parcă ai avea de ales
de parcă aș putea să nu rămân aici
în gară. în aeroport. în stația de metrou
oriunde ai putea să vii
dacă ești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu