vineri, 6 mai 2016

ard


nu te întreb nimic. ard.
îmi amintesc lucruri pe care aș fi vrut să le uit. 
lumea asta e făcută din cicatrici. suntem oile însemnate cu sânge
suntem o turmă tristă care paște iarba amară
am ajuns să nu te mai întreb nimic. am ajuns să-mi amintesc totul.

duminicile nu ne mai ajung pentru pace
liniștea sfâșie carnea lumii
pe când eu ard în toate febrele. așa cum mi-ai spus 
am focul în sânge
nu pot să domolesc nimic. 
 
în unele nopți trupul meu fuge în al tău
ca să plouă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu