țara mea sunt eu

ţara mea sunt chiar eu
cu degetele mele prinse la uşă
cu sânii mei plini de furie
cu genele mele de asfalt fierbinte 

sunt patria mea isterică

în fiecare noapte e câte o sărbătoare care ţine până în zori.
sunt prea multe nunţi şi botezuri.
prea sunt multe parastasurile în ţara asta cu falangele frânte
care sunt eu cea de toate zilele.
 
tot prin mine trec drumurile ca nişte vise umede pe care soarta derapează în mersul ei sinuos
am undeva un sens unic ca o supapă de siguranţă.
am undeva o bornă mică să-mi arate cât mai are lumea de mers pe jos.
depărtarea se termină prea repede în stânca temporalului meu. glontele acesta de aur e dintr-un război imposibil 

stă scris în cărţile de istorie cu litere Mari ca să vadă bine toţi viitorii lucrători cu ora
că Eu sunt ţara mea
şi a celor care mai visează încă să cânte la pian în noaptea aceasta.