tu nu aveai nici un dubiu. m-ai asigurat că-n fiecare zi când adormim e ca și cum am muri. la trezire o nouă viață începe. dar tu nu vorbeai deloc despre viață. de fapt vorbeai despre moarte. despre cum e să mori. râdeam și gustam din calvados fără să ne placă prea mult. voiam să prindem momentul ăla când adormi și treci dincolo. să-l ținem minte.
alergam pe faleză și râdeam prea tare. noaptea devenise nepotrivit de stridentă și vocea ta părea puțin răgușită. doar noi doi cântând la capătul continentului. toți ceilalți oameni dormeau sau cine știe poate făceau exerciții de murit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu