nu-i
nimic. atât ai putut. într-un fel ai reuşit. lumea a rămas suspendată prea sus ca un zmeu şi nu poţi s-o atingi. nu-i
nimic. nimeni nu-ţi cere să plângi. nimeni nu poate să-ţi ceară plânsul care te-ar putea ucide.
e o goană în noi. ceva ce ne lasă în urmă.
te-ai aplecat puţin când te-am atins. ceva te vâna chiar atunci.
erai hăituit şi eu nu ştiam. îmi încălzeam inima în palmele tale. mă
încălzea răsuflarea ta de căprioară ce-şi simte glonţul venind. n-ai
spus nimic. nimeni nu putea să bănuiască. nici eu n-am ştiut cât de mult
te pândeam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu