de
fapt asta e o numărătoare inversă. noi numerotăm mereu greșit. timpul
se scurge spre zero. ca o bombă cu ceas. ticăitul se aude tot mai
intens. nici nu am auzit ce ai spus. nu am înțeles nimic. chestia aia cu
dragostea era mereu estompată era dată pe mute.
cred că singura soluție e s-o luăm mereu de la zero. să numerotăm
corect ascendent să construim în toată regula chiar dacă tu ai dărâma
seara cu un gest toată schela. m-aș ruina în fiecare noapte la
picioarele tale sperând la o umbră și la un zid.
sau am putea să nu mai numărăm deloc. așteptarea ar ține loc de orice.
de exemplu eu aș putea să rămân aici pur și simplu cu toate treburile cu
amintirile cu magneții de frigider cumpărați în bruges paris sau
amsterdam. aș putea chiar să încetez să mai număr. dacă aș avea un strop
de curaj aș sta. ca o piatră într-un infinit din granit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu