dubla unu

Noi ştim că nu putem să schimbăm începutul. Şi nici sfârşitul. Între timp filmul se derulează cu noi în roluri de figuranţi. Devenim uneori cascadorii durerii. Data trecută m-ai scăpat de la o mare înălţime. Dar aşa e în filme, ca şi în viaţă, cu puţin machiaj nu va observa nimeni nimic. Dacă am închide ochii am putea să turnăm scena următoare. Şi decorul acesta care a ars totuşi prea repede… Lumina cade rău între noi ca o sabie cu două tăişuri. Regizorul strigă ceva de neînţeles. Nu mai avem timp, nu mai avem piele şi urmează o scenă de dragoste. Va trebui să mă înlocuieşti cu una dintre dublurile mele. A ieşit ceva de groază. Tu nu ai de unde să ştii, dar carnea mea nu a fugit la timp din carnea ta. Finalul ne rămâne pe o altă viaţă când, într-o duminică, vom relua totul de la primul sărut.