luna

ploua şi niciunul nu ştiam cât. ne învelisem cu tăcerea din spatele ploilor.

câinele galben adormise în noi. M aştepta altundeva. departe. ce să-i spunem. cum să inventăm o scuză plauzibilă pentru aceste căderi. cum să le numim şi de câte ori să ne lăsăm amăgiţi de zâmbetul lui. de câte ori să credem că totul e ok.

până la urmă unul dintre noi a renunţat. iubirea crescuse din mine ca iarba. nu mai era nimic de făcut.

cineva împărţea luna cu mine. îmi era foame. muşcam din ea. nu mă gândeam la nimic.