au atârnat steaguri la poartă
mici ștreanguri tricolore uzate zbătându-se sub palmele vântului aprig.
doi copii sparg întunericul cu strigătele lor de maidan.
lumea se retrage în umbră cu un gest de animal foarte greu și obosit
am rămas singură aici
doar cu frigul tău care nu seamănă cu nimic.
zăpadă. toate urmele mele dispar imediat
numai tu reușești să rămâi cu tot cu vorbele acelea ca un abur strălucitor
ieșindu-ți din piept
ca și cum ai resuscita tot universul cu vocale fierbinți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu